Toggle navigation
NOUA REFORMA
<
Home
Profil
Articole recente
Arhiva
Essays
Videos
© 2015 Archer Design by
w3layouts
Credinta crestina si credulitatea
Gabriel Baicu
Biblia nu a fost inspirat
ă
cuvânt cu cuvânt, de c
ă
tre Dumnezeu. Principiul inspira
ț
iei verbale poate fi respins cu u
ș
urin
ță
datorit
ă
numeroaselor neconcordan
ț
e, pe care Biblia le con
ț
ine.
În acela
ș
i timp, Biblia con
ț
ine mesajul lui Dumnezeu, transpus
în form
ă
uman
ă
. Biblia nu a fost inspirat
ă
sau insuflat
ă
de Dumnezeu,
în mod direct, ci prin intermediul experien
ț
elor individuale ale celor care au scris-o. Cu alte cuvinte, scriitorii Bibliei au avut experien
ț
e personale cu Dumnezeu
ș
i apoi au transpus
în scris aceste experien
ț
e
ș
i mesajele primite de la El
ș
i astfel s-au construit textele Bibliei. Biblia este rodul experien
ț
ei oamenilor cu Dumnezeu, nu este un text dictat de El unor persoane umane. Dumnezeu d
ă
oamenilor viziuni sau vise
ș
i insufl
ă
g
ânduri sau medita
ț
ii,
în leg
ă
tur
ă
cu El. Oamenii lui Dumnezeu transpun apoi aceste experien
ț
e, conform gradului de cultur
ă
, educa
ț
ie
ș
i inteligen
ț
ei lor proprii,
în scrieri, care sunt considerate a fi expresia inspira
ț
iei lui Dumnezeu. Faptele sunt ale lui Dumnezeu, vorbele sunt ale oamenilor. Unele fapte, din Biblie sunt puse pe seama Lui, chiar dac
ă
nu
îi apar
ț
in. Oamenii din vechime, la fel ca
ș
i unele persoane din zilele noastre, puneau totul
în seama lui Dumnezeu
ș
i
îi atribuiau Lui tot ceea ce se întâmpla
ș
i binele
ș
i r
ă
ul. De exemplu, explica
ț
ia pentru catastrofele naturale este c
ă ”
a
ș
a a vrut Dumnezeu.
”
De asemenea, pentru nenorociri sau drame personale explica
ț
ia este c
ă
a
ș
a a vrut Dumnezeu, dar acesta este un mod primitiv de g
ândire. Chiar
ș
i
în unele texte ale V.T. este posibil s
ă
g
ă
sim mesaje care atribuie lui Dumnezeu o responsabilitate care nu
îi apar
ț
ine. A distrus Dumnezeu popoarele din Cannan, pentru a face loc poporului evreu? Eu personal nu cred acest lucru. Pare a fi vorba despre o interpretare a istoriei, pe care scriitorii evrei o foloseau pentru a
î
ș
i justifica propriile masacre
ș
i propria lor politic
ă
. Ei nu mai ap
ă
reau ca vinova
ț
i de aceste masacre, dac
ă
Dumnezeu era Acela care le comanda.
Cea mai mare viclenie este aceea ca pentru r
ă
spunderile care apas
ă
pe umerii oamenilor s
ă
fie f
ă
cut r
ă
spunz
ă
tor Dumnezeu. Atunci când Saul, primul rege evreu a refuzat s
ă
omoare animalele a f
ă
cut-o dintr-un calcul pur economic
ș
i astfel, din motive mercantile, a c
ă
lcat porunca lui Dumnezeu. Dac
ă
era c
ă
l
ă
uzit de mil
ă ș
i nu ar fi omorât copii nevinova
ț
i, din acest motiv, atunci m
ă
întreb dac
ă
ar fi g
ă
sit în
ț
elegerea lui Dumnezeu? Dup
ă
descrierea V.T. este pu
ț
in probabil c
ă
s-ar fi întâmplat astfel. Ce fel de cur
ăț
ire a lumii de p
ă
cat este aceasta, atunci când Dumnezeu extermin
ă
popula
ț
ii
întregi, de pe fa
ț
a p
ă
m
ântului. Oare s-a cur
ăț
it lumea de p
ă
cat,
în felul acesta? Desigur c
ă
nu. De ce a folosit Dumnezeu metode at
ât de aspre, atunci când El dorea de fapt s
ă
arate oamenilor c
ă
îi iube
ș
te? Un Dumnezeu at
ât de inteligent chiar nu putea g
ă
si alte modalit
ăț
i de a
î
ș
i
îndeplini planurile decât genocidul? A vrut Dumnezeu s
ă
transmit
ă
mesajul c
ă
nu este bine s
ă
ne contrazicem cu El, c
ă
ci poate oric
ând s
ă
ne distrug
ă
, c
ă
trebuie s
ă
îl ascult
ă
m orbe
ș
te? Este acest Dumnezeu acela
ș
i cu Tat
ă
l Ceresc, care
ș
i-a dat Fiul s
ă
moar
ă
pentru noi? Nu pare a fi Acela
ș
i Dumnezeu. Cum poate s
ă
iubeasc
ă
Dumnezeu at
ât de mult lumea, încât s
ă
dea pe Fiul S
ă
u s
ă
moar
ă
pentru ea, dar
în acela
ș
i timp s
ă
masacreze popoare
întregi, de dragul unui popor neascult
ă
tor, a
ș
a cum s-a dovedit a fi poporul evreu? Ori este una ori este alta, ori sunt am
ândou
ă
în acela
ș
i timp? Cu toate acestea, dac
ă
sunt am
ândou
ă
,
în acela
ș
i timp, Dumnezeu nu este identic cu Acela descris de N.T., adic
ă
un Tat
ă
iubitor, ci este o realitate complex
ă
care func
ț
ioneaz
ă
dup
ă
alte principii care nu se reduc la dragoste. Aceste principii sunt de fapt str
ă
ine omului, c
ă
ci cine poate s
ă
fac
ă
o al
ă
turare
între Dumnezeu din V.T.
ș
i Tat
ă
l Ceresc din N.T.
ș
i dup
ă
aceast
ă
paralel
ă
s
ă
trag
ă
concluzia c
ă ”
Dumnezeu este dragoste?
”
Dac
ă
Dumnezeu nu este doar dragoste sau
în primul rând dragoste, ce urm
ă
re
ș
te El, de fapt? Toate aceste
întreb
ă
ri apar atunci c
ând consider
ă
m V.T. ca fiind o carte inspirat
ă
literal, dar o
întrebare mult mai de fond este aceea de a
ș
ti dac
ă
toate lucrurile pe care le prezint
ă
V.T., chiar s-au petrecut
în realitate
ș
i dac
ă
unele din acestea, care s-au
întâmplat pe plan istoric, chiar sunt cauzate de Dumnezeu sau sunt determinate de oameni, care pun întreaga responsabilitate pe umerii Lui? Eu înclin c
ă
tre a doua variant
ă
? Omori
ș
i distrugi
ș
i ca s
ă
nu te acuze oamenii de genocid spui c
ă
Dumnezeu
ț
i-a dat aceast
ă
misiune. S-au v
ă
zut cazuri nenum
ă
rate
ș
i
în istoria recent
ă
. Oare chiar Dumnezeu a comandat Cruciadele? Papa Urban II, atunci c
ând a hot
ă
r
ât plecarea în prima Cruciad
ă
a spus c
ă
Dumnezeu o dore
ș
te. La fel desigur s-a considerat
ș
i cu urm
ă
toarele, dar rezultatul a fost catastrofal. Ierusalimul a r
ă
mas p
ân
ă
la urm
ă
în mâna Musulmanilor
ș
i s-au produs nenum
ă
rate suferin
ț
e umane. Dac
ă
Dumnezeu chiar ar fi dorit aceste Cruciade, oare nu ar fi avut grij
ă
ca ele s
ă
aib
ă
succes? Oare afirma
ț
iile, care,
în mod mincinos, sunt puse pe seama lui Dumnezeu, au fost inventate de papalitate? Eu consider c
ă
nu acesta este cazul, aceste minciuni vin din V.T. Oare atunci c
ând un terorist se arunc
ă
pe sine
în aer
ș
i omoar
ă
mult
ă
lume
ș
i motiveaz
ă
c
ă
aceasta este voin
ț
a lui Dumnezeu, de a
îi distruge pe p
ă
c
ă
to
ș
i, spune adev
ă
rul? Eu nu cred lucrul acesta. Teroristul minte
ș
i pune toat
ă
responsabilitatea mizeriilor sale, asupra lui Dumnezeu. Probabil c
ă
multe din istoriile V.T. au la baz
ă
acela
ș
i mecanism, ele nu sunt cu adev
ă
rat inspirate de Dumnezeu, ele sunt inventate cu un scop precis.
Unele din persoanele care au scris Biblia, au fost persoane inspirate, adic
ă
au fost persoane care au avut propria lor rela
ț
ie cu Dumnezeu
ș
i propria lor experien
ță
personal
ă
cu El
ș
i au transpus aceast
ă
experien
ță
personal
ă
în chiar textele Bibliei. Aceasta nu înseamn
ă
, nici pe departe, c
ă
Dumnezeu a dictat, unor scriitori, cuv
ânt cu cuvânt, textele Bibliei
ș
i c
ă
ace
ș
tia au reprodus cu fidelitate mesajele primite. Eu personal consider c
ă
multe dintre istorisirile din V.T. sunt exagerate
ș
i iau ca
ș
i exemplu existen
ț
a
în de
ș
ert a
ș
ase sute de mii de oameni, care trebuiau s
ă
bea ap
ă ș
i s
ă
se spele
ș
i
în plus s
ă
adape sute de mii de animale. Este o pur
ă
exagerare, at
âta vreme cât nu ni se spune c
ă
Dumnezeu a l
ă
sat pentru ei un r
âu în acel de
ș
ert. Biblia vorbe
ș
te, cu naivitate de c
âte un izvor de ap
ă
, dar dac
ă
consider
ă
m gradul de deshidratare a corpului uman
ș
i al animalelor
în de
ș
ert, atunci ne d
ă
m seama c
ă
pove
ș
tile acestea nu sunt realiste
ș
i nu pot fi adev
ă
rate c
ă
ci dintr-un singur izvor nu aveau cum s
ă
se adape,
în timp util, sute de mii de oameni
ș
i sute de mii de animale,
în timp real. Trebuie s
ă
fim credincio
ș
i, dar nu creduli, c
ă
ci dac
ă
confund
ă
m credin
ț
a
în Dumnezeu cu credulitatea fa
ță
de oamenii religiilor suntem
în mare pericol. S
ă
ne amintim c
ă
evreii au fost oamenii religiei, care de dragul religiei lor au cerut r
ă
stignirea lui Isus (Iisus), deci ei foloseau religia pentru interesul lor na
ț
ional
ș
i nu pentru a releva tot adev
ă
rul despre Dumnezeu. Prezen
ț
a poporului evreu
în de
ș
ert poate fi real
ă
, dar num
ă
rul membrilor acestui popor este cu siguran
ță
foarte mult exagerat. Categoric, un singur izvor sau c
âteva izvoare de ap
ă
, cu debitul unor izvoare recent ap
ă
rute, nu puteau s
ă
satisfac
ă
nevoia de ap
ă
, a
ș
ase sute de mii de persoane
ș
i a turmelor lor,
în mijlocul de
ș
ertului. S
ă
ne imagin
ă
m ce
înghesuial
ă
a fost
în jurul apelor de la Meriba, care probabil c
ă
reprezentau singurul izvor, atunci c
ând Moise a lovit stânca de dou
ă
ori ca aceasta s
ă
dea ap
ă
.
Ș
ase sute de mii de persoane este o cifr
ă
uria
șă
, adic
ă
c
ât un ora
ș
mare,
în zilele noastre, care de
ț
inea la Meriba o singur
ă
surs
ă
de ap
ă
, un singur izvor.
Dac
ă
num
ă
rul poporului evreu a fost at
ât de mult exagerat probabil c
ă ș
i faptele lui de vitejie au fost la fel de mult exagerate. Chiar au ucis
ș
i au exterminat pe to
ț
i
împ
ă
ra
ț
ii
ș
i toate popoarele despre care scrie
în V.T.? Eu personal nu cred acest lucru deoarece nici o istorie, a nici unui popor din zona geografic
ă
respectiv
ă
, nu men
ț
ioneaz
ă
astfel de fapte extraordinare. Faptul c
ă
Dumnezeu ar fi dat ordin ca popoarele din
ț
ara unde urma s
ă
se a
ș
eze poporul evreu, s
ă
fie exterminate, din calea acestuia, este exact argumentul care le lipsea nazi
ș
tilor pentru a justifica modul cum ei au procedat cu popoarele care locuiau
în zonele geografice pe care ace
ș
tia din urm
ă
urmau s
ă
le cucereasc
ă
. Dac
ă
Dumnezeu a folosit aceea
ș
i metod
ă
, atunci c
ând a oferit un teritoriu poporului evreu, de ce au mai fost acuza
ț
i nazi
ș
tii la tribunalul de la Nuernberg, dac
ă
metoda apar
ț
inea chiar Lui? De ce adic
ă
a fost acuzat Hitler de genocid
ș
i chiar genocidul Evreilor, printre alte popoare, dac
ă
Evreii
în
ș
i
ș
i au procedat la fel, cu c
âteva mii de ani în urm
ă
, de aceea dat
ă
, dup
ă
cum afirm
ă
ei, la ordinul lui Dumnezeu? Desigur c
ă
genocidul Evreilor este cel mai ur
ât
ș
i mai inacceptabil lucru, care s-a putut
întâmpla pe p
ă
m
ânt
ș
i a
ș
a este orice genocid. Evreii au avut dreptate s
ă
caute responsabili pentru genocidul produs asupra lor
ș
i s
ă
cear
ă
pedepsirea acestora, dar ce ne facem cu genocidele prezentate
în V.T., îl l
ă
ud
ă
m pe Dumnezeu pentru ele? Eu nu cred c
ă
Dumnezeu este responsabil pentru ele, dar atunci c
ând îl prezin
ț
i pe El, ca fiind r
ă
spunz
ă
tor pentru un genocid, ce preten
ț
ii mai ai ca
ș
i al
ț
ii s
ă
nu urmeze acela
ș
i exemplu, dac
ă
acest
”
model
”
se pare c
ă ”
vine
”
chiar de la El?
Eu sincer nu cred c
ă
Dumnezeu, care este dragoste, a procedat în acest fel
ș
i c
ă
El a ordonat masacrele despre care vorbe
ș
te V.T. Explica
ț
ia mi se pare a fi aceea c
ă
Evreii în
ș
i
ș
i au prezentat pe Dumnezeu ca fiind responsabil pentru distrugerile provocate de ei, pentru ca astfel s
ă
nu planeze asupra lor responsabilitatea moral
ă
grav
ă
a unor fapte de genocid repetate. Era o solu
ț
ie comod
ă
de a sc
ă
pa de r
ă
spundere
ș
i poate c
ă
ei au fost pedepsi
ț
i de Dumnezeu, în vechime, tocmai pentru modul în care au tratat alte popoare, pe lâng
ă
felul în care se tratau unii pe al
ț
ii. Ce exemplu, de atitudine moral
ă
, cerut
ă
de Dumnezeu, a fost pentru Evrei, atunci c
ând li se cerea ca în timpul r
ă
zboaielor s
ă
ucid
ă
f
ă
r
ă
discriminare
ș
i femeile
ș
i copiii? Ce puteau s
ă
în
ț
eleag
ă
ei despre caracterul lui Dumnezeu? Dac
ă
Dumnezeu era at
ât de nemilos, ei de ce trebuiau s
ă
fie milo
ș
i? F
ă
r
ă
folos cerea Isus (Iisus) mil
ă ș
i nu jertf
ă
, dac
ă
Dumnezeu
însu
ș
i aducea jertf
ă
popoare
întregi de care se p
ă
rea c
ă
nu avea nici o mil
ă
. Unii chiar sus
ț
in c
ă
acela
ș
i Isus (Iisus), care ne cere s
ă
ne iubim
ș
i vr
ăș
ma
ș
ii
ș
i s
ă
avem mil
ă
este Acela
ș
i cu Dumnezeu din V.T., care ucidea
în mas
ă
popoare
întregi.
Despre ce reprezint
ă
text inspirat
ș
i ce reprezint
ă
exagerare în V.T., este o problem
ă
complex
ă
. Eu nu accept ca fiind inspirate texte în care Dumnezeu însu
ș
i este prezentat ca ac
ț
ionând în exces, f
ă
r
ă
mil
ă
, f
ă
r
ă
nici o considerare fa
ță
de fiin
ț
ele umane
ș
i care
îl prezint
ă
pe El lu
ând hot
ă
r
âri de distrugere a unor mase mari de oameni. Dumnezeu putea ajuta un popor în lupta cu un alt popor, din considerente de strategie divin
ă
, dar excesele, care se pun pe seama Lui, distrugerile exagerate de oameni, pot s
ă
fie nu o inspira
ț
ie divin
ă
, ci o exagerare pur uman
ă ș
i probabil c
ă
asta
ș
i sunt. Dac
ă
ar fi reale, atunci va trebui s
ă
reconsider
ă
m afirma
ț
ia:
”
Dumnezeu este dragoste.
”
De ce nu pot accepta c
ă
aceste texte sunt inspirate de El? Pentru c
ă
Dumnezeu dore
ș
te s
ă
salveze c
ât mai mul
ț
i oameni, din dragoste. Dac
ă
este chiar a
ș
a
ș
i Dumnezeu a iubit at
ât de mult lumea încât a dat pe Fiul S
ă
u, ca oricine crede
în El s
ă
poat
ă
fi m
ântuit, cum se face c
ă
tot El, a
înecat mari mul
ț
imi de oameni, prin potop? Cele dou
ă
aspecte nu merg
împreun
ă
. At
ât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a înecat-o prin potop
ș
i at
ât de mult a iubit El pe oameni, încât a exterminat popoare întregi, de dragul poporului evreu? De ce le-a exterminat? Pentru-c
ă
erau p
ă
c
ă
to
ș
i. Da, dar oamenii sunt p
ă
c
ă
to
ș
i prin
îns
ăș
i natura lor
ș
i nu po
ț
i s
ă
acuzi o fiin
ță
c
ă
are o natur
ă
, pe care nu a ales el sau ea s
ă
o aib
ă
, c
ă
este p
ă
c
ă
toas
ă
. Po
ț
i desigur s
ă
îi aju
ț
i pe oameni s
ă
î
ș
i schimbe natura, prin na
ș
terea din nou, despre care se precizeaz
ă
în N.T., dar nu po
ț
i s
ă
îi acuzi c
ă
s-au n
ă
scut cu o anumit
ă
natur
ă ș
i s
ă
îi condamni s
ă
fie distru
ș
i pentru aceasta.
Nu este Acesta Dumnezeul iubirii, în care suntem chema
ț
i s
ă
credem. Pe de alt
ă
parte, cineva ar putea s
ă
afirme c
ă
acesta a fost planul de mântuire a lui Dumnezeu
ș
i c
ă
altfel El nu ar fi putut salva lumea. Lumea, în sensul totalit
ăț
ii oamenilor care o compun, oricum nu este salvat
ă
, dac
ă
miliarde de oameni vor ajunge în iad. Dumnezeu reu
ș
e
ș
te s
ă
aib
ă
mereu adep
ț
i
ș
i unii ajung la standardele spirituale cerute de El, dar pre
ț
ul pl
ă
tit nu este doar s
ângele lui Hristos, ci dup
ă
cum afirm
ă
doctrinele
ș
i dogmele multor Biserici institu
ț
ionale, pre
ț
ul pl
ă
tit este suferin
ț
a ve
ș
nic
ă
a miliarde de oameni. De ce s
ă
neglij
ă
m cu totul aceast
ă
suferin
ță
, atunci c
ând repet
ă
m mereu
ș
i mereu, suferin
ț
a de care Isus (Iisus) a avut parte pe cruce? Oare aceia sau acelea, care vor fi chinui
ț
i
în iad, nu sunt
ș
i ei oameni, a
ș
a cum a fost
ș
i Isus (Iisus)? Cu toate acestea, iadul ca
ș
i chin ve
ș
nic, o inven
ț
ie a institu
ț
iei biserice
ș
ti, este privit cu indiferen
ț
a sau chiar cu satisfac
ț
ie de mul
ț
i cre
ș
tini, care se consider
ă
pe ei
în
ș
i
ș
i f
ă
r
ă
gre
ș
eal
ă
, dar uit
ă
c
ă ș
i ei sunt foarte departe de standardul
înalt, cerut de înv
ăță
turile lui Isus (Iisus). Eu
ș
tiu c
ă
iadul este moartea a doua
ș
i nu chinul ve
ș
nic, c
ă
ci a
ș
a scrie
în Apocalipsa lui Ioan, cap. 20; 12-15, dar Bisericile institu
ț
ionale continu
ă
s
ă
manipuleze oamenii, baz
ându-se pe credulitatea lor. Credulitatea oamenilor îi face pe ace
ș
tia s
ă
î
ș
i formeze o imagine gre
ș
it
ă
despre Dumnezeu, indus
ă
lor,
în mod deliberat, de c
ă
tre institu
ț
iile biserice
ș
ti. Chiar
ș
i insisten
ț
a asupra principiului inspira
ț
iei literale a textelor Bibliei, face parte tot din aceast
ă
mare manipulare, c
ă
ci astfel institu
ț
iile biserice
ș
ti capitalizeaz
ă
pe teama pe care o inspir
ă
unele istorisiri ale Bibliei.
În alt
ă
parte a lumii, Buda înv
ăț
a pe oameni cum s
ă
devin
ă
mai morali
ș
i avea un mare succes în acest sens. Iat
ă
deci c
ă
a existat
ș
i alt
ă
posibilitate de a îi determina pe oameni s
ă
devin
ă
fiin
ț
e morale
ș
i aceasta cu 500 de ani înainte de Hristos. Chiar nu avea Dumnezeu alt
ă
alternativ
ă
decât s
ă
distrug
ă ș
i s
ă
m
ă
cel
ă
reasc
ă
copii
ș
i animale, pentru a îl salva pe om? Nu era de ajuns s
ă
trimit
ă
mesagerii S
ă
i pe p
ă
mânt, atâ
ț
i câ
ț
i era nevoie, pentru a îi înv
ăț
a pe oameni Calea mântuirii? Oare Hristos, a fost crezut mai mult printre neamuri sau printre Evrei? Iat
ă
c
ă
neamurile l-au primit pe Isus (Iisus), chiar dac
ă
ele nu proveneau dintr-un popor privilegiat de Dumnezeu. Evreii erau orbi
ț
i de sectarism, adic
ă
poporul lor era cel ales
ș
i de aceea, c
ând a venit Isus (Iisus), ei l-au respins c
ă
ci ei se doreau superiori altora
ș
i nu erau interesa
ț
i de cineva, care
îi înv
ăț
a iubirea pentru du
ș
mani. Evreii, considerau ei, erau
”
oamenii lui Dumnezeu,
”
poporul Lui ales, care este superior altor popoare
ș
i probabil c
ă
Hitler a vrut s
ă
îi distrug
ă ș
i pentru c
ă
el nu putea sus
ț
ine c
ă
poporul german este superior, tuturor celorlalte, at
âta vreme cât exista un alt popor cu preten
ț
ii de superioritate.
”
Nebunia,
”
care se ascunde sub formula de
”
popor ales
”
nu i-a ocolit nici pe Evrei
ș
i, inclusiv
ș
i din acest motiv, eu m
ă
îndoiesc de exactitatea multor povestiri biblice. Un popor care
ș
i-a construit o
ț
ar
ă
elimin
ând alte popoare din calea sa, a ajuns la rândul lui s
ă
fie v
ânat de-a lungul istoriei, atât de spanioli, cu ajutorul Inchizi
ț
iei
ș
i mai t
ârziu de fasci
ș
ti sau de stalini
ș
ti. Poate c
ă
totul porne
ș
te de la modul
în care se relateaz
ă
felul
în care s-a stabilit acest popor în
ț
ara sa. Ceea ce este permis unora poate fi permis
ș
i altora, mai ales dac
ă
acest sistem este
”
brevetat
”
de Dumnezeu. Eu
îns
ă
am toate motivele s
ă
cred c
ă
nu Tat
ă
l Ceresc este Acela care a inventat genocidul
ș
i c
ă
multe din nara
ț
iunile din V.T. nu sunt inspirate de El.
Credin
ț
a în Dumnezeu
ș
i credulitatea sunt dou
ă
lucruri foarte diferite
ș
i cea din urm
ă
duce la fanatism religios, cu consecin
ț
e devastatoare. Când ajungem s
ă
consider
ă
m c
ă
lumea este
”
tic
ă
loas
ă” ș
i
”
dec
ă
zut
ă” ș
i c
ă
este mai bine s
ă
piar
ă ș
i c
ă
unii oameni sunt
”
r
ă
t
ă
ci
ț
i
”
sau
”
p
ă
c
ă
to
ș
i
” ș
i de aceea ar trebui uci
ș
i, c
ă
ci oricum vor fi arunca
ț
i
în iad de c
ă
tre Dumnezeu, atunci religia devine cel mai periculos lucru posibil, cea mai distrug
ă
toare ideologie, cea mai nimicitoare arm
ă
. Aristocra
ț
ia religioas
ă
sau fobia spiritual
ă
, distruge vie
ț
i
ș
i este un
”
butoi cu pulbere
”
în lumea noastr
ă
. Ele
împiedic
ă
progresul umanit
ăț
ii
ș
i sunt alimentate de diviziunile doctrinare
ș
i dogmatice, pe baza c
ă
rora unii se consider
ă
, superiori, din punct de vedere spiritual, altora. Orice uniune religioas
ă
, institu
ț
ional
ă
, for
ț
at
ă
, este de asemenea un pericol grav, c
ă
ci se bazeaz
ă
pe compromisuri
ș
i se impune cu for
ț
a. Spiritualitatea trebuie s
ă
fie
ș
i s
ă
r
ă
m
ân
ă
un teren al libert
ăț
ii,
în care fiecare s
ă
poat
ă
crede conform convingerilor proprii
ș
i nu sub amenin
ț
area excluderii din comunitate a demoniz
ă
rii sau a iadului. Ce libertate este aceea care
îmi d
ă
doar dou
ă
alternative
ș
i anume s
ă
cred toate
”
adev
ă
rurile
”
promovate de Bisericile institu
ț
ionale sau dac
ă
nu cred s
ă
fiu amenin
ț
at c
ă
voi arde
în iad? Unde este liberul arbitru? Aceasta nu este libertate
ș
i nu este liber arbitru, aceasta este manipulare. Bisericile institu
ț
ionale se bazeaz
ă
pe lipsa de informare a oamenilor,
în probleme spirituale
ș
i de aceea eu afirm c
ă
problema credin
ț
ei cre
ș
tine trebuie luat
ă
foarte
în serios, c
ă
ci nu exist
ă
jum
ă
tate de m
ă
sur
ă
sau jum
ă
tate de drum. Dac
ă
pornim pe aceast
ă
cale, trebuie s
ă
cercet
ă
m cu mintea noastr
ă ș
i s
ă
ajungem la concluzii proprii, chiar dac
ă
acestea nu se potrivesc cu doctrinele sau dogmele institu
ț
iilor biserice
ș
ti. Credin
ț
a cre
ș
tin
ă
liber
ă
este un lucru bun, pe care
îl recomand cu c
ă
ldur
ă
, dar dac
ă
ea se transform
ă
în credulitate
ș
i ajungem s
ă
fim manipula
ț
i de c
ă
tre func
ț
ionarii biserice
ș
ti, indiferent de confesiunile cre
ș
tine de care ace
ș
tia apar
ț
in, atunci nu c
â
ș
tig
ă
m
în spiritualitate, ci devenim doar pioni, într-un ”joc de interese,” care este str
ă
in progresului nostru personal.